frângere

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a frânge.

Pronunție

  • AFI: /'frɨn.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
frângere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frângere frângeri
Articulat frângerea frângerile
Genitiv-Dativ frângerii frângerilor
Vocativ frângere frângerilor
  1. acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură.


Traduceri

Referințe