frunzări

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din frunză + sufixul -ări.

Pronunție

  • AFI: /frun.zə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
frunzări
Infinitiv a frunzări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
frunzăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să frunzărească
Participiu frunzărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar, etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe