frunzar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din frunză + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /frun'zar/


Substantiv


Declinarea substantivului
frunzar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frunzar frunzare
Articulat frunzarul frunzarele
Genitiv-Dativ frunzarului frunzarelor
Vocativ frunzarule frunzarelor
  1. desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe.
  2. umbrar făcut din crengi bogate.
  3. frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite.


Traduceri

Referințe