frâu
Aspect
Etimologie
Din latină frenum.
Pronunție
- AFI: /frɨw/
Substantiv
Declinarea substantivului frâu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | frâu | frâie |
Articulat | frâul | frâiele |
Genitiv-Dativ | frâului | frâielor |
Vocativ | frâule | frâielor |
- totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna.
- (fig.) (cu pl. frâne) conducere politică.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat.
Expresii
- A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă
- A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva
- A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nici o libertate
- A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie
- A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online