fuduli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din fudul.

Pronunție

  • AFI: /fu.du'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) fuduli
Infinitiv a (se) fuduli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) fudulesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) fudulească
Participiu fudulit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna.
  2. (v.refl.) a deveni fudul, îngâmfat.


Traduceri

Referințe