mândri

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din mândru.

Pronunție

  • AFI: /mɨn'dri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mândri
Infinitiv a (se) mândri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mândresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mândrească
Participiu mândrit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a fi mândru, a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva).
  2. (v.refl.) (înv. și pop.) a se îngâmfa, a se fuduli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe