făcăleț
Etimologie
Din maghiară fakalán.
Pronunție
- AFI: /fə.kə'leʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului făcăleț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | făcăleț | făcălețe |
| Articulat | făcălețul | făcălețele |
| Genitiv-Dativ | făcălețului | făcălețelor |
| Vocativ | făcălețule | făcălețelor |
- băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online