găleată
română
Etimologie
Din latină galleta.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului găleată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | găleată | găleți |
| Articulat | găleata | gălețile |
| Genitiv-Dativ | găleții | găleților |
| Vocativ | găleată | găleților |
- vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (și păstrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; conținutul acestui vas; căldare.
- veche măsură de capacitate pentru lapte, cereale etc., a cărei valoare a variat în timp, pe regiuni și pe substanțe; conținutul acestei măsuri.
- dijmă în grâne care se percepea în evul mediu, în țările române.
Expresii
- A ploua (sau a turna) cu găleata = a ploua foarte tare, torențial
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online