găurea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din gaură + sufixul -ea, -ică.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
găurea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ găurea găurele
Articulat găureaua găurelele
Genitiv-Dativ găurelei găurelelor
Vocativ găurea găurelelor
  1. diminutiv al lui gaură; găurice.
  2. (la pl.) fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire.


Traduceri

Anagrame

Referințe