generaliza

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză généraliser.

Pronunție

  • AFI: /ʤe.ne.ra.li'za/


Verb


Conjugarea verbului
generaliza
Infinitiv a generaliza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
generalizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să generalizeze
Participiu generalizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă.
  2. (v.tranz. și refl.) a facefie sau a deveni general; a (se) extinde sfera de aplicare.
  3. (v.refl.) (despre boli) a se extinde în întregul organ sau organism.
  4. (v.tranz.) a considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe