gratuitate

română

Etimologie

Din franceză gratuité < latină gratuitas, gratuitatis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului gratuitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gratuitate	gratuități
Articulat	gratuitatea	gratuitățile
Genitiv-Dativ	gratuității	gratuităților
Vocativ	gratuitate	gratuităților

1. (la sg.) însușirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic.
2. (concr.) obiect (mai ales cărți) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituția sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecționează astfel de obiecte.
3. (fig.) (la sg.) inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acțiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online