grohotiș

română

Etimologie

Din grohot + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /gro.ho'tiʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului grohotiș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grohotiș	grohotișuri
Articulat	grohotișul	grohotișurile
Genitiv-Dativ	grohotișului	grohotișurilor
Vocativ	grohotișule	grohotișurilor

1. îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și prăvălite din munți sau aduse de ghețari; (p.ext.) rocă sedimentară formată din acest material.
2. loc, teren acoperit cu acest material.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online