grudge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie grudgen, gruggen, variantă a lui gruchen < provine din franceza veche gro(u)c(h)ier. De origine germanică.

Pronunție

  • AFI: /ɡɹʌdʒ/


Substantiv

grudge, pl. grudges

  1. pică, pizmă, ranchiună
    Stop holding a grudge against him!

Sinonime

Cuvinte compuse

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to grudge
Infinitiv to grudge
Prezent simplu
pers. 3 sg.
grudges
Trecut simplu grudged
Participiu trecut grudged
Participiu prezent grudging
  1. (înv.) a pizmui; (spec.) a mârâi, a bodogăni
  2. (înv.) a se opune, a nu acorda cu dragă inimă

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe