grudge

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie grudgen, gruggen, variantă a lui gruchen < provine din franceza veche gro(u)c(h)ier. De origine germanică.

Pronunție

• AFI: /ɡɹʌdʒ/

Substantiv

grudge, pl. grudges

1. pică, pizmă, ranchiună

   Stop holding a grudge against him!

Sinonime

• resentment

Cuvinte compuse

• grudge match

Expresii

• hold a grudge
• have a grudge
• bear a grudge

Verb

Conjugarea verbului to grudge
Infinitiv	to grudge
Prezent simplu pers. 3 sg.	grudges
Trecut simplu	grudged
Participiu trecut	grudged
Participiu prezent	grudging

1. (înv.) a pizmui; (spec.) a mârâi, a bodogăni
2. (înv.) a se opune, a nu acorda cu dragă inimă

Sinonime

• 1: grumble

Cuvinte derivate

• grudgingly

Cuvinte apropiate

• begrudge

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary