hăitaș

română

Etimologie

Din maghiară hajtás.

Pronunție

• AFI: /həjˈtaʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului hăitaș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hăitaș	hăitașe
Articulat	hăitașul	hăitașele
Genitiv-Dativ	hăitașului	hăitașelor
Vocativ	hăitașule	hăitașelor

1. (reg.) acțiunea de stârnire a vânatului.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din haită + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /həjˈtaʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului hăitaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hăitaș	hăitași
Articulat	hăitașul	hăitașii
Genitiv-Dativ	hăitașului	hăitașilor
Vocativ	hăitașule	hăitașilor

1. om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; gonaci, gonaș, bătăiaș, hăitar, crainic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hâșâit

Referințe

• DEX '98 via DEX online