habotnică

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din habotnic.

Pronunție

  • AFI: /ha'bot.ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
habotnică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ habotnică habotnice
Articulat habotnica habotnicele
Genitiv-Dativ habotnicei habotnicelor
Vocativ habotnico habotnicelor
  1. persoană care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigotă.


Traduceri

Referințe