hac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă hak.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
hac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hac hacuri
Articulat hacul hacurile
Genitiv-Dativ hacului hacurilor
Vocativ hacule hacurilor
  1. (înv.) salariu, leafă.

Expresii

  • A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, care provoacă nemulțumiri


Traduceri

Etimologie

Din ucraineană хак (hak).

Substantiv


Declinarea substantivului
hac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hac hacuri
Articulat hacul hacurile
Genitiv-Dativ hacului hacurilor
Vocativ hacule hacurilor
  1. (reg.) un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece.


Traduceri

Referințe