Sari la conținut

huhura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /hu.hu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
huhura
Infinitiv a huhura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
huhur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să huhure
Participiu huhurat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (reg.) (despre bufnițe; la pers. 3) a scoate strigăte caracteristice speciei.
  2. a chiui.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe