huhura

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /hu.hu'ra/

Verb

Conjugarea verbului huhura
Infinitiv	a huhura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	huhur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să huhure
Participiu	huhurat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (reg.) (despre bufnițe; la pers. 3) a scoate strigăte caracteristice speciei.
2. a chiui.

Sinonime

• 1-2: chioti, chiui, hăuli, striga, țipa

Cuvinte derivate

• huhurez, huhurete

Traduceri

a chiui

bulgară: вия (български) (vija) cehă: výt (čeština) engleză: howl (English), hoot (English) franceză: ululer (français) germană: heulen (Deutsch), jaulen (Deutsch) greacă: κράζω (Ελληνικά) (krázo), ολολύζω (Ελληνικά) (ololýzo)

italiană: chiurlare (italiano), stridere (italiano) portugheză: uivar (português) spaniolă: aullar (español) suedeză: hoa (svenska) turcă: baykuş gibi ötmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online