hiat

română

Variante

• hiatus

Etimologie

Din franceză, latină hiatus.

Pronunție

• AFI: /hi'at/

Substantiv

Declinarea substantivului hiat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hiat	hiaturi
Articulat	hiatul	hiaturile
Genitiv-Dativ	hiatului	hiaturilor
Vocativ	hiatule	hiaturilor

1. întâlnire a două vocale pronunțate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din același cuvânt, fie din cuvinte diferite.
2. (fig.) discontinuitate, pauză, întrerupere, gol.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hâit
• hăti

Referințe

• DEX '98 via DEX online