hunt

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche huntian.

Pronunție

  • AFI: /hʌnt/ (BE, AE)


Verb


Conjugarea verbului
hunt
Infinitiv hunt
Prezent simplu
pers. 3 sg.
hunts
Trecut simplu hunted
Participiu trecut hunted
Participiu prezent hunting
  1. a vâna.


Substantiv

Cuvinte derivate

Expresii

  • Hunt saboteur = persoană care nu e de acord cu vânătoarea și încearcă s-o oprească; se folosește mai ales în legătură cu vânătoarea de vulpi
  • Witch-hunt = vânătoare de vrăjitoare
  • Treasure hunt = vânătoare de comori





estoniană

(eesti)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

hunt

  1. lup (gri)

Sinonime

Cuvinte compuse

  • hall hunt = lup gri





germană de sus veche

(gh)

Etimologie

  • Din germanică comună hundaz

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

hunt m.

  1. lup