lup

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Lup
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
lup
Un lup

română

Etimologie

Din latină lŭpus. Înrudit cu aromână lup, catalană llop, franceză loup, friulană lôf, galiciană lobo, italiană lupo, occitană lop, portugheză lobo, retoromană luf, sardă lupu, siciliană lupu, spaniolă lobo și venețiană lóvo.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
lup
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lup lupi
Articulat lupul lupii
Dativ-Genitiv lupului lupilor
Vocativ lupule lupilor
  1. (zool.) (Canis lupus) mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă.
  2. (fig.) om hrăpăreț și crud.
  3. (tehn.) buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A avea urechi de lup = a auzi bine
  • A da oile în paza lupului = lăsa pe cineva sau ceva la dispoziția răuvoitorilor
  • A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț
  • A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă
  • A înghiți (sau a mânca) ca (sau câf) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie
  • A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea
  • A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut
  • A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor
  • A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune
  • A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său
  • Foame de lup = foame mare și puternică
  • Iarna n-au mâncat-o lupii = încă nu s-a terminat iarna
  • Lup bătrân = om hâtru și cu experiență bogată
  • Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii = se spune despre un om șiret, rău și prefăcut
  • Lupul își schimbă părul, dar năravul ba = deprinderile rele nu se uită (ușor)
  • Și lupul sătul și oaia întreagă = se spune când se face dreptate ambelor părți aflate în conflict
  • Vorbești de lup și lupul la ușă = se zice când vorbești despre cineva și acesta tocmai atunci apare

Vezi și


Traduceri

Referințe





aromână‏‎

(armãneashti)

Variante

Etimologie

Din latină lŭpus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

lup m.

  1. (zool.) lup

Referințe





cehă

(čeština)

Etimologie

Din verbul loupit.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
lup
m. Singular Plural
Nominativ lup lupy
Acuzativ lup lupy
Dativ lupu lupům
Genitiv lupu lupů
Vocativ lupe lupy
Instrumental lupem lupy
Locativ lupu lupech
  1. pradă, jaf, jefuire
    Zloděj se vydal na lup.
  2. (p.ext.) pradă de război, lucruri furate
    Zloděj odvážel svůj lup v zavazadlovém prostoru auta.
  3. (la pl.) mătreață

Sinonime

Cuvinte apropiate

Omofone

Referințe





volapük

(Volapük)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

lup

  1. lup (mamifer)