ilumina

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză illuminer < latină illuminare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
ilumina
Infinitiv a ilumina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
iluminez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ilumineze
Participiu iluminat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre față, ochi etc. sau despre oameni) a străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe