ilumina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : ilumină

română

Etimologie

Din franceză illuminer < latină illuminare.

Pronunție

  • AFI: /i.lu.miˈna/


Verb


Conjugarea verbului
ilumina
Infinitiv a ilumina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
iluminez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ilumineze
Participiu iluminat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre față, ochi etc. sau despre oameni) a străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din ilumina.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ilumina.

Anagrame

Referințe