mulina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză mouliner. Confer italiană mulinare.

Pronunție

  • AFI: /mu.li'na/


Verb


Conjugarea verbului
mulina
Infinitiv a mulina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mulinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mulineze
Participiu mulinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a răsuci două sau mai multe fire de mătase pentru a obține un fir mai uniform, cu aspect mai frumos și cu o rezistență mai mare.
  2. (v.tranz.) a face o mișcare de rotație rapidă.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe