imbecilitate
română
Etimologie
Din franceză imbécilité < latină imbecilitas, imbecilitatis.
Pronunție
- AFI: /im.be.ʧi.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului imbecilitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | imbecilitate | imbecilități |
| Articulat | imbecilitatea | imbecilitățile |
| Genitiv-Dativ | imbecilității | imbecilităților |
| Vocativ | imbecilitate | imbecilităților |
- deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie.
- comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online