impedanță
Etimologie
Din franceză impédance, germană Impedanz.
Pronunție
- AFI: /im.pe'dan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului impedanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | impedanță | impedanțe |
| Articulat | impedanța | impedanțele |
| Genitiv-Dativ | impedanței | impedanțelor |
| Vocativ | impedanță | impedanțelor |
- mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de circuit.
- (fiz.) mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online