impostoare
Etimologie
Din impostor.
Pronunție
- AFI: /im.pos'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului impostoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | impostoare | impostoare |
| Articulat | impostoarea | impostoarele |
| Genitiv-Dativ | impostoarei | impostoarelor |
| Vocativ | impostoareo | impostoarelor |
- persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatană, mincinoasă.
- persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online