incita

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză inciter < latină incitare. Confer italiană incitare.

Pronunție

  • AFI: /in.ʧi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
incita
Infinitiv a incita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
incit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să incite
Participiu incitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a instiga; a ațâța; a stârni; a provoca; a porni.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe