incita

română

Etimologie

Din franceză inciter < latină incitare. Confer italiană incitare.

Pronunție

• AFI: /in.ʧiˈta/

Verb

Conjugarea verbului incita
Infinitiv	a incita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	incit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să incite
Participiu	incitat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a instiga; a ațâța; a stârni; a provoca; a porni.

Sinonime

• instiga, stimula

Cuvinte derivate

• incitabil
• incitant
• incitare
• incitat
• incitator
• incitație, incitațiune

Cuvinte apropiate

• instiga
• instigare

Traduceri

a ațâța; a provoca

catalană: instigar (català) engleză: incite (English) esperanto: instigi (Esperanto), inciti (Esperanto) franceză: inciter (français) germană: anstacheln (Deutsch), inzitieren (Deutsch) italiană: incitare (italiano)

neerlandeză: aanzetten (Nederlands), ophitsen (Nederlands) portugheză: incitar (português) spaniolă: instigar (español) suedeză: hetsa upp (svenska), uppegga (svenska) turcă: kışkırtmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online