incriminat

română

Variante

• încriminat

Etimologie

Din verbul a incrimina.

Pronunție

• AFI: /in.kri.miˈnat/

Adjectiv

Declinarea adjectivului incriminat
	Singular	Plural
Masculin	incriminat	incriminați
Feminin	incriminată	incriminate
Neutru	incriminat	incriminate

1. care este acuzat de crimă; care a dat naștere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului incriminat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	incriminat	incriminați
Articulat	incriminatul	incriminații
Genitiv-Dativ	incriminatului	incriminaților
Vocativ	incriminatule	incriminaților

1. persoană învinuită de o crimă.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din incrimina.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru incrimina.

Referințe

• DEX '98 via DEX online