inert

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză inerte < latină iners, inertis.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
inert
Singular Plural
Masculin inert inerți
Feminin inertă inerte
Neutru inert inerte
  1. nemișcat, fără viată, neînsuflețit.
  2. inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu.
  3. (fiz.; despre corpuri) care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție.
  4. (chim.; despre elemente sau substanțe) lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe.


Traduceri

Anagrame

Referințe