infix

română

Etimologie

Din franceză infixe.

Pronunție

• AFI: /in'fiks/

Substantiv

Declinarea substantivului infix
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	infix	infixe
Articulat	infixul	infixele
Genitiv-Dativ	infixului	infixelor
Vocativ	infixule	infixelor

1. element fonetic (de obicei consoană) care se inserează în rădăcina unui cuvânt și are o valoare morfologică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online