infix

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză infixe.

Pronunție

  • AFI: /in'fiks/


Substantiv


Declinarea substantivului
infix
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infix infixe
Articulat infixul infixele
Dativ-Genitiv infixului infixelor
Vocativ infixule infixelor
  1. element fonetic (de obicei consoană) care se inserează în rădăcina unui cuvânt și are o valoare morfologică.


Traduceri

Referințe