infix

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză infixe.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
infix
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infix infixe
Articulat infixul infixele
Genitiv-Dativ infixului infixelor
Vocativ infixule infixelor
  1. element fonetic (de obicei consoană) care se inserează în rădăcina unui cuvânt și are o valoare morfologică.


Traduceri

Referințe