insera

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză insérer < latină inserare.

Pronunție

  • AFI: /in.se'ra/


Verb


Conjugarea verbului
insera
Infinitiv a insera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
inserez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să insereze
Participiu inserat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a introduce, a adăuga, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere, într-un tabel etc.; a introduce o informație într-un ziar.
  2. (v.tranz.) a fixa, a așeza o piesă într-un locaș din interiorul altei piese sau între alte două piese.
  3. (v.tranz.) (tehn.) a introduce un material în masa altui material.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe