informa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză informer < latină informare.

Pronunție

  • AFI: /in.for'ma/


Verb


Conjugarea verbului
(se) informa
Infinitiv a (se) informa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) informez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) informeze
Participiu informat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința.
    Se informează de tot ce-a mai apărut.
    A informa pe cineva despre ceva.
  2. (v.refl.) a căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica.
    S-a informat peste tot.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe