interdict
Etimologie
Din latină interdictum.
Pronunție
- AFI: /in.ter'dikt/
Substantiv
| Declinarea substantivului interdict | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interdict | interdicte |
| Articulat | interdictul | interdictele |
| Genitiv-Dativ | interdictului | interdictelor |
| Vocativ | interdictule | interdictelor |
- pedeapsă dată în evul mediu de autoritatea bisericii catolice, prin care se interzicea temporar unui preot, unei biserici, unei regiuni sau unei țări să oficieze cultul divin sau să participe la el.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online