interzice

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză interdire (după zice).

Pronunție

  • AFI: /in.teɾ.ˈzi.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
interzice
Infinitiv a interzice
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
interzic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să interzică
Participiu interzis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordonanu (se) facă ceva; a prohibi.
    Îți interzice să te mai duci acolo.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe