interzice

română

Etimologie

Din franceză interdire (după zice).

Pronunție

• AFI: /in.teɾ.ˈzi.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului interzice
Infinitiv	a interzice
Indicativ prezent pers. 1 sg.	interzic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să interzică
Participiu	interzis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi.

   Îți interzice să te mai duci acolo.

Sinonime

• opri, prohibi, proscrie, suprima

Antonime

• îngădui, învoi, lăsa, permite

Cuvinte derivate

• interzicere
• interzis

Traduceri

a prohibi

chineză: 禁止 (Jin4 Zhi3) (中文) daneză: forbyde (dansk) engleză: forbid (English) esperanto: malpermesi (Esperanto) finlandeză: kieltää (suomi) franceză: interdire (français) germană: verbieten (Deutsch) greacă: απαγορεύω (Ελληνικά) indoneziană: larang (Bahasa Indonesia)

italiană: proibire (italiano), vietare (italiano) japoneză: 禁じる (きんじる, kinjiru) (日本語) maghiară: tilt (magyar) norvegiană: forby (norsk) neerlandeză: verbieden (Nederlands) portugheză: proibir (português) rusă: запретить (русский) spaniolă: prohibir (español) suedeză: förbjuda (svenska)

Referințe

• DEX online