compunere

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a compune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
compunere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ compunere compuneri
Articulat compunerea compunerile
Dativ-Genitiv compunerii compunerilor
Vocativ compunere compunerilor
  1. acțiunea de a (se) compune și rezultatul ei; alcătuire, îmbinare.
  2. (concr.) bucată literară sau muzicală; compoziție.
  3. (concr.) lucrare școlară asupra unei teme.
  4. (lingv.) sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou.


Traduceri

Anagrame

Referințe