compunere

română

Etimologie

Din a compune.

Pronunție

• AFI: /komˈpu.ne.re/

Substantiv

Declinarea substantivului compunere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	compunere	compuneri
Articulat	compunerea	compunerile
Genitiv-Dativ	compunerii	compunerilor
Vocativ	compunere	compunerilor

1. acțiunea de a (se) compune și rezultatul ei; alcătuire, îmbinare.
2. (concr.) bucată literară sau muzicală; compoziție.
3. (concr.) lucrare școlară asupra unei teme.
4. (lingv.) sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou.

Traduceri

Traduceri

engleză: composition (English) franceză: composition (français) f. germană: Zusammenstellung (Deutsch) f.

italiană: composizione (italiano) f. portugheză: composição (português) f. spaniolă: composición (español) f.

Anagrame

• recompune

Referințe

• DEX '98 via DEX online