interpus

română

Etimologie

Din a (se) interpune.

Pronunție

• AFI: /in.ter'pus/

Substantiv

Declinarea substantivului interpus
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interpus	interpuși
Articulat	interpusul	interpușii
Genitiv-Dativ	interpusului	interpușilor
Vocativ	interpusule	interpușilor

1. (rar) persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitor.

Cuvinte derivate

• interpusă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online