interpus

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) interpune.

Pronunție

  • AFI: /in.ter'pus/


Substantiv


Declinarea substantivului
interpus
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interpus interpuși
Articulat interpusul interpușii
Genitiv-Dativ interpusului interpușilor
Vocativ interpusule interpușilor
  1. (rar) persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le faceajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe