proscrie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză proscrire (după scrie).

Pronunție

  • AFI: /pros'kri.e/


Verb


Conjugarea verbului
proscrie
Infinitiv a proscrie
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
proscriu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să proscrie
Participiu proscris
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (în roma antică) a condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit.
  2. (v.tranz.) a lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni.
  3. (v.tranz.) (rar) a interzice, a opri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe