invocație

română

Variante

• invocațiune

Etimologie

Din franceză invocation < latină invocatio, invocationis.

Pronunție

• AFI: /in.vo'ka.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului invocație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invocație	invocații
Articulat	invocația	invocațiile
Genitiv-Dativ	invocației	invocațiilor
Vocativ	invocație	invocațiilor

1. faptul de a invoca; chemare în ajutor.
2. (spec.) chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice.
3. procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online