iuțari

română

Etimologie

Din iute + sufixul -ar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului iuțar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iuțar	iuțari
Articulat	iuțarul	iuțarii
Genitiv-Dativ	iuțarului	iuțarilor
Vocativ	iuțarule	iuțarilor

1. (reg.) ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie, cu carnea albă, iute la gust (Lactarius piperatus).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aiurit
• auriți
• iritau
• rițuia

Referințe

• DEX '98 via DEX online