iubită

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din iubit.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
iubită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iubită iubite
Articulat iubita iubitele
Genitiv-Dativ iubitei iubitelor
Vocativ iubito iubitelor
  1. persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amantă, ibovnică, drăguță.


Traduceri

Anagrame

Referințe