iuți

română

Etimologie

Din iute.

Pronunție

• AFI: /juˈʦi/

Verb

Conjugarea verbului iuți
Infinitiv	a iuți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	iuțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să iuțească
Participiu	iuțit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi.

   Își iuțește pașii.

2. (v.refl.) a deveni mai tare, mai intens.

   Vântul s-a iuțit.

3. (v.refl.) (rar) a se enerva, a se supăra, a se mânia ușor.
4. (v.tranz. și refl.) a da sau a căpăta un gust înțepător, usturător, picant.

   Mâncarea s-a iuțit.

Cuvinte derivate

• iuțeală
• iuțire
• iuțit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• iuit

Referințe

• DEX '98 via DEX online