jeu

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : jeù, je'u

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche geu, gieu, giu < latină iocus, jocus („glumă; joc”).

Înrudit cu catalană joc, italiană gioco, giuoco, occitană jòc, portugheză jogo, română joc și spaniolă juego.

Pronunție


Substantiv

jeu m., jeux pl.

  1. joc
  2. (p.ext.) joacă
    Le jeu fait partie de l'univers de l'enfant.
  3. (la teatru) piesă
  4. (spec.) trusă
  5. (la jocuri de cărți) mână
    Il a vu ton jeu.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime

Locuțiuni

Expresii

Referințe