jour

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Confer jur.

Pronunție


Substantiv

  1. formă alternativă pentru jur.





franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche jor, jorn < latină diurnum (tempus), din diurnus, înrudit cu diēs („zi”). Este dublet al lui diurne.

Înrudit cu catalană jorn, italiană giorno, occitană jorn și portugheză jorna.

Pronunție


Substantiv

jour m., jours pl.

  1. (astron.) zi (lumină solară)
    Une semaine comporte sept jours.
  2. (p.ext.) zi (dată particulară)
  3. (la pl.) viață
    Il a mis fin à ses jours.
  4. (p.ext.) deschizătură, deschidere, apertură

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

Vezi și

Referințe