Sari la conținut

knave

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Etimologie

Din engleză medie knave, knafe, care provine din engleză veche cnafa ‎(„copil, băiat, tânăr; paj”) < proto-germanică *knabô ‎(„băiat, tânăr”).

Înrudit cu germană Knabe, neerlandeză knaap, daneză knabe și islandeză knapi.

Pronunție


Substantiv

knave, pl. knaves

  1. (înv.) băiat; (spec.) paj
  2. (înv.) servitor
  3. (pop.) pungaș, bandit, ticălos, nemernic
    John is a swindling knave.
  4. (la jocuri de cărți) valet

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Omofone

Referințe