lătăuș

română

Etimologie

Din lat.

Pronunție

• AFI: /lə.təˈuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului lătăuș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lătăuș	lătăuși
Articulat	lătăușul	lătăușii
Genitiv-Dativ	lătăușului	lătăușilor
Vocativ	lătăușule	lătăușilor

1. mic crustaceu care trăiește în apele dulci, cu capul turtit lateral și încovoiat (Gammarus pulex).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atașul
• saluta
• săltau

Referințe

• DEX '98 via DEX online