larmă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din maghiară lárma, sârbocroată larma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
larmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ larmă larme
Articulat larma larmele
Dativ-Genitiv larmei larmelor
Vocativ larmă larmelor
  1. zgomot mare; gălăgie.
  2. (fig.) (rar) frământare, zbucium.
  3. (înv.) alarmă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe