larmă

română

Etimologie

Din maghiară lárma, sârbocroată larma.

Pronunție

• AFI: /'lar.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului larmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	larmă	larme
Articulat	larma	larmele
Genitiv-Dativ	larmei	larmelor
Vocativ	larmă	larmelor

1. zgomot mare; gălăgie.
2. (fig.) (rar) frământare, zbucium.
3. (înv.) alarmă.

Cuvinte derivate

• lărmui
• lărmălău

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• almar

Referințe

• DEX '98 via DEX online