lele

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Creație expresivă din limbajul copiilor (DAR; Iordan, BF, IX, 150), comună unui mare număr de idiomuri: confer greacă λαλά (lalá, "bunică"), λαλᾶς (lalãs, "bunic"), albaneză lala ("mătușă"), lale ("unchi"), ljaljë ("titlu de curtoazie"); turcă lela ("doamnă"), lolo ("prostituată"); bulgară lĕlja ("mătușă"), bulgară lelĕk ("unchi"); genoveză. lalla ("mătușă"); spaniolă lela ("doamnă; stăpână").

E puțin probabilă derivația din slavă, susținută de Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 169; și Conev 58; și mai puțin chiar cea din numele Leila (Roesler 597). Este un cuvânt de uz comun (ALR, I, 164).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
lele
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lele invariabil
Articulat lelea invariabil
Genitiv-Dativ lelei, lelii invariabil
Vocativ ' '
  1. termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea.
    Lelea Maria, vecina noastră.
  2. (în poezia populară) femeie (tânără) iubită.
  3. (fig.) femeie rea sau imorală.

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime

Expresii

  • Fecior (sau pui, fiu) de lele = om șmecher, șiret, ticălos
  • A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba


Traduceri

Referințe