lictor

română

Etimologie

Din latină lictor, lictoris.

Pronunție

• AFI: /'lik.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului lictor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lictor	lictori
Articulat	lictorul	lictorii
Genitiv-Dativ	lictorului	lictorilor
Vocativ	lictorule	lictorilor

1. (în Roma antică) persoană care însoțea, în anumite ocazii, pe înalții demnitari, mergând înaintea lor și purtând fasciile.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clorit
• corlit

Referințe

• DEX '98 via DEX online