liftă
română
Etimologie
Din slavă (veche) Litva „Lituania”.
Pronunție
- AFI: /'lif.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului liftă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | liftă | lifte |
| Articulat | lifta | liftele |
| Genitiv-Dativ | liftei | liftelor |
| Vocativ | liftă | liftelor |
- termen injurios dat în trecut de românii ortodocși popoarelor de altă religie; (p.ext.) termen de ocară dat cotropitorilor.
- termen depreciativ pentru un om rău, câinos sau, (p.ext.) pentru un animal rău.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online