locțiitoare
română
Etimologie
Din locțiitor.
Pronunție
- AFI: /lok.ʦi.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului locțiitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | locțiitoare | locțiitoare |
| Articulat | locțiitoarea | locțiitoarele |
| Genitiv-Dativ | locțiitoarei | locțiitoarelor |
| Vocativ | locțiitoareo | locțiitoarelor |
- persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online