lucrătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a lucra + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /lu.krə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lucrătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lucrătură lucrături
Articulat lucrătura lucrăturile
Genitiv-Dativ lucrăturii lucrăturilor
Vocativ lucrătură lucrăturilor
  1. fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuție.
  2. (fig.) (fam.) uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare.


Traduceri

Referințe