lucrătură

română

Etimologie

Din a lucra + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /lu.krə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului lucrătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lucrătură	lucrături
Articulat	lucrătura	lucrăturile
Genitiv-Dativ	lucrăturii	lucrăturilor
Vocativ	lucrătură	lucrăturilor

1. fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuție.
2. (fig.) (fam.) uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online